Psihoterapia integrativa este una dintre cele mai recente scoli de psihoterapie.
Este o psihoterapie relationala, unificatoare, care afirma valoarea intriseca a fiecarui individ.
Raspunsul ei adecvat si eficient, multinivelar (inconstient, cognitii, emotii, comportamente, corp) ce permite sa se plieze, in functie de nevoile fiecarei persoane, prin integrarea diverselor aspecte ale personalitatii si motivatiei, utilizand si justificand majoritatea abordarilor terapeutice cunoscute – esentiale in buna derulare a procesului terapeutic : Analiza tranzactionala, Centrata pe client, Gestalt-terapia, Terapia corporala, Cognitiv-comportamentala, Psihodinamica, Abordarea relational-sistematica, Terapia fondata pe teoriile relatie-obiect, Teoria psihanalitica a Sinelui.
Scopul ei este facilitarea integrarii calitative a persoanei umane si asigurarea functionarii optime in spatiul intrapsihic/interpsihic/social.
“Psihoterapia integrativă folosește numeroase perspective asupra funcționării umane, dar întotdeauna plecând de la punctul de vedere care spune că relația client/terapeut este crucială. Conceptele de relație-în-contact, Stări ale Eului, funcție intrapsihică, transfer și tranzacții, nevoi relaționale și reciprocitate în afecte, proces de dezvoltare și Scenariu de viață sunt în centrul teoriei noastre integrative. Terapeutul orientează și folosește propriul Sine în așa fel încât să stimuleze, în client, procesul care constă în dezvoltarea și integrarea contactului, în satisfacerea nevoilor relaționale.” (Erskine, 1982a)